Hindi foloseşte ca sistem de scriere Devanagari (se citeşte “devănagări” sau “devnagri”).
Să începem cu vocalele:
अ - a, ă, ca şi în cuvântul “măr”
आ – aa, a ca şi în “alb” = după consoană este scris ca पा (paa)
इ – i, i ca şi în “mămăliga”, un i scurt = după consoană पि (pi)
ई – ee, un i lung aproximativ ca în “mir” = după consoană पी (pee)
उ – u, un u ca în “curte”, dar un un mai scurt = după consoană पु (pu)
ऊ – oo, un u mai lung decât în “sunet” = după consoană पू (poo)
ऋ – ri, ri ca şi în “prin” = după consoană पृ (pri)
ए- e, un e scurt ca în “mere” = după consoană पे (pe)
ऐ – ai, un e lung = după consoană पै (pai)
ओ – o, un o scurt = după consoană पो (po)
औ - au, un o lung, câteodată ca şi “oa”-ul ardelenesc din “frumoasă”, sau “a”-ul unguresc = după consoană पौ (pau)
Consoanele:
Fiecare consoană primeşte natural sunetul “ă”. Excepţie: la sfărşit de cuvânt . Adică un cuvânt care s-ar scrie BDL se citeşte “badal”(bădăl).
क – k, c în “câine”, sau ch în “chiar”
ख – kh, în limba română nu există acest sunet; este un c urmat de un h: mănânc halva
ग – g, ca şi g în “gură”, sau gh în “gheară”
घ – gh, nu există acest sunet în limba română; un g urmat de un h: strâng haine.
ङ – ng, în limba română nu există acest sunet; echivalentul lui “ng” din limba engleză: “song”, un n aproape nazalizat
च – ch, ci sau ce: “ceai”
छ – chh, chch, cch, nu există în limba română acest sunet. ca în englezescul: hitchhiker
ज – j, gi sau ge: “gem”
झ – jh, sunetul nu există în română; ca şi chh doar că în varianta lui gi
ञ – ny, ca în franţuzescul “mignon” (ni)
ट – t, sunetul nu există în limba română, nici în engleză; este un t care dă mai mult spre r. în timpul producerii sunetului limba se curbează spre gât
ठ – th, nu există în română. echivalentul t-ului de mai sus doar că e mai aspirat (urmat de un h)
ड – d, nu există în română. este un d care dă mai mult spre r. în timpul producerii sunetului limba se curbează spre gât
ढ – dh, nu există în română. echivalentul d-ului de mai sus doar că e mai aspirat (urmat de un h)
ण – n, nu există în română. este un n ce dă spre r. în timpul producerii sunetului limba se curbează spre gât
त – t, ca şi t-ul românesc
थ – th, un t urmat de un h scurt
द – d, ca şi d-ul românesc
ध – dh, un d urmat de un h scurt
न – n, ca şi n-ul românesc
प – p, ca un p românesc
फ – ph, p aspirat, un p urmat de un h foarte scurt
ब – b, b românesc
भ – bh, b aspirat, un b urmat de un h foarte scurt
म – m, m românesc
य – y, i din “iar”, “aia”
र – r, r românesc
ल – l, ca l-ul din română
व – w, v, un sunet ce nu există în limba română. este o combinaţie de v cu un u semivocalic. majoritatea îl pronunţă ca un v, aşa că nu este nici o problemă
श – sh, ş românesc
ष- sh, shh, un ş apirat, un ş urmat de un h scurt
स – s, s românesc
ह – h, h românesc
